Germanii din România

Din Wikipedia, enciclopedia liberă

Germani din România sau Rumäniendeutsche erau în număr de peste 700.000 în 1988. Nu sunt un grup etnic, ci simple persoane care trăiesc în România, de aceea, pentru a înţelege limba, cultura şi istoria lor, trebuie văzuţi ca şi grupuri independente:

• Saşii - cel mai larg grup, adesea identificat cu germanii din România
• Şvabii sătmăreni şi majoritatea Şvabiilor bănăţeni, grupuri ale şvabilor dunăreni din România
• Protestanţii Landler
• Ţipţerii germani din Maramureş
• Germanii bucovineni, odinioară cu prezenţă masivă la Gura Humorului (majoritatea populaţiei în 1930), Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei etc.
• Germanii dobrogeni, colonizaţi în trei etape între 1840 şi 1891.

La recensământul din 1948, au fost înregistraţi în România 343.913 germani, reprezentând 2,2% din populaţia totală.

În 1956, în România trăiau 384.708 germani, reprezentând 2,2% din populaţia totală.

Evoluţia populaţiei germane din România a fost următoarea:

• 1930 -- 800.000
• 1948 -- 343.913
• 1956 -- 384.708
• 1977 -- 359.109
• 1992 -- 111.301
• 2002 -- 60.008

Statisticile oficiale arată că în ultimii ani ai dictaturii comuniste, germanii au părăsit ţara după cum urmează:

• 12.809 în 1985,
• 11.034 în 1986,
• 11.639 în 1987,
• 10.738 în 1988,
• 14.598 în 1989.

O cifră exactă este greu de stabilit, dar la sfârşitul anului 1989 mai trăiau în România 250.000 - 260.000 germani.

Datele oficiale arată o "explozie" a emigrării în primul an după căderea comunismului, după care numărul emigranţilor a început să scadă:

• 60.072 în 1990,
• 15.567 în 1991,
• 8.852 în 1992,
• 5.945 în 1993,
• 4.065 în 1994,
• 2.906 în 1995,
• 2.315 în 1996,
• 1.273 în 1997.

În 1998 se estima că în România mai trăiau circa 60.000 de germani.